Cred ca am luat-o usor razna, dar a inceput sa-mi placa vremea mohorata de afara. Nici nu ploua, nici nu ninge, nici 40 de grade nu mai sunt, e perfect!
A venit anotimpul ceaiurilor, nu mai conteaza ce fel de ceai, ce aroma, important e sa fie ceai si sa fie cald, fierbinte chiar. Cele cu aroma de fructe de padure imi fac cel mai mult cu ochiul, iar daca mai adaug si o lingurita (doua) de miere + un strop de lamaie, ma topesc precum inghetata la 38 de grade :).
Atat de mult a inceput sa-mi placa aceasta licoare magica (mai ales intr-o zi ca cea care tocmai s-a incheiat) , incat am inceput sa inlocuiesc treptat cafeaua mea cea de toate zilele cu ... ceaiul.
Trebuie sa recunosc insa ca cel mai bun ceai baut vreodata e cel pe care il face bunica, ceaiul copilariei mele. E un amestec "desavarsit" de plante magice, atent culese de doamna mai sus mentionata si oricat as incerca sa-l reproduc, nu-mi iese, chiar daca reteta o respect cu sfintenie.
Va spun eu, buni are o doza sanatoasa de magie in manute!
Reteta miraculoasa contine: - sunatoare (nu foarte multa);
- menta;
- tei;
- coada soricelului (in cantitate mai mica) .
Gramajele nu le stiu prea bine, nici ea nu le cunoaste, le cantareste din ochiul magic si cel mai important e ca le culege din propria-i gradina, le usuca si le amesteca. Et voila, adauga zahar sau miere si reteta e completa.
Aroma e unica, parol! Daca as avea posibilitatea, v-as invita la un ceai la bunica... sau poate va ganditi sa incercati si voi sa-l faceti, poate va iese...eu ma dau batuta, dau o fuga la bunici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu